Sus, era toată pepiniera handbalului bistrițean din 2018, cu tot cu părinți, în anul în care s-a înființat Gloria pe care o știm azi.
Cu mult suflet, Carmen Mican ținea o echipă de junioare 4 preluată de la Teodora Griga și se străduia să facă trecerea spre junioare 3. Avea un singur rând de tricouri, verde, incomplet, și rezista cu greu echipelor de școală generală de la Năsăud sau Lechința.
Ăsta era tot handbalul feminin juvenil din reședința noastră de județ!
Jos, e echipa de junioare 3 care azi a trecut de primul turneu semifinal al Campionatului Național.
Înmulțiți-o cu 3, că și junioarele 2 și 1 sunt calificate în fazele finale, apoi dați în dublu, că și LPS-ul are grupe bune și mai adăugați echipa centrului olimpic de cadete.
Tuturor, mai plusați-le încă vreo 200 de fetițe până la 14 ani care se antrenează în Bistrița și încă vreo 200 în județ, toate sub umbrela Gloriei.
Apoi, repetați adunarea cu grupele de fotbal, încă pe-atâtea, și mai mai băgați la socoteală alte 15 ramuri sportive. La final, puneți în vârf echipele de seniori, la fotbal, handbal, fotbal feminin.
Cât vă dă? Mult, așa-i?
Și-atunci de ce vă mai văicăriți atâta când se vorbește despre bugetul Gloriei?
Oricât de mare ar fi, dacă nu rămâne, înseamnă că nu-i destul!
Adrian Linca
Lasă un răspuns